CUM doriţi ceaiul?
În Marea Britanie, unde am crescut, ceaiul se servea cu lapte şi, uneori, cu zahăr.
Ceai rece cu lapte si miere
De obicei, era tare şi aromat.
Chiar ne plăcea să glumim cu mama, zicându-i că l-a făcut aşa de tare de stă linguriţa „în picioare“ în cană! Mama folosea ceai negru, căruia i se spunea ceai indian, pentru că era adus din India sau din Sri Lanka.
Acasă la noi găseai şi o cutie cu ceai chinezesc, în realitate tot ceai negru, dar cu gust şi aromă diferite. Mie nu-mi plăcea deloc ceaiul, deşi mama îmi punea mereu câte un pic în cana cu lapte.
După mai mulţi ani însă am avut ocazia să gust un ceai foarte diferit.
Un prieten japonez m-a invitat la un ceai. Ne-a servit un ceai de culoare verde deschis în nişte ceşcuţe fără toartă.
Dar gustul era complet diferit de cel cu care eram obişnuită. Acest ceai mi-a plăcut mult! Cererea prietenei mele a surprins-o însă pe gazda noastră. Ea a rugat-o să-i pună în ceai lapte şi zahăr!
Gazda ne-a explicat că ceaiul japonez se servea aşa cum ni-l pregătise.
Mai târziu, când locuiam în Japonia, am fost încântată că în această ţară există obiceiul ca musafirii şi prietenii să fie serviţi cu ceai japonez, şi încă în cantităţi mari!
Apoi m-am mutat în Taiwan.
Mă întrebam dacă nu cumva băutura favorită a chinezilor de aici avea acelaşi gust ca ceaiul făcut de mama.
Cât de fericită am fost când am văzut că şi în Taiwan se bea ceai verde, deşi aroma e uşor diferită de aroma ceaiului din Japonia! În plus, aici e foarte popular şi ceaiul oolong, un tip de ceai complet diferit. Poate că vă întrebaţi cum se fac aceste trei ceaiuri, care nu se aseamănă deloc între ele, şi de ce gustul lor e atât de diferit.
http://dobrinisabela.blogspot.com
Care e originea ceaiului?
În China şi în Japonia, ceaiul (Camellia sinensis) creşte şi fără să fie cultivat, arborii ajungând până la 9 m înălţime. Probabil că atunci când aţi văzut denumirea latinească v-aţi şi gândit la frumoasa camelie (Camellia japonica), o plantă ornamentală cu frunzele lucioase de culoare verde închis şi cu splendide flori roz, albe sau roşii. Acest arbust se înrudeşte îndeaproape cu arborele de ceai. De fapt, în chineză, cameliei i se zice cha hua, ceea ce înseamnă „floare de ceai“.
Dar care este originea ceaiului, aşa cum e cunoscut azi? Potrivit lucrării The Encyclopedia Americana, prima menţiune clară despre ceai apare în biografia unui demnitar chinez care a murit în 273 e.n. Totuşi, în una dintre lucrările lui Confucius (cca 551–479 î.e.n.) se vorbeşte despre o plantă care se crede că ar fi chiar arborele de ceai. În limba engleză, ceaiul este menţionat pentru prima dată în 1615 de Richard Wickham, un agent al Companiei Britanice a Indiilor Orientale. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Thomas Garway, proprietarul unei cafenele londoneze, cunoscută mai târziu sub numele de Garraway’s, a cumpărat o cantitate foarte mare de ceai.
Însă ceaiul se cultivă în multe părţi ale lumii. Olandezii au dus ceaiul pe insula Java în 1826, iar britanicii, binecunoscuţi ca iubitori de ceai, au dus arborele în India prin anul 1836. Când, în anii 1870, arborii de cafea din Sri Lanka au fost decimaţi de o ciupercă, ei au fost înlocuiţi cu arbuşti de ceai.
Cultivarea ceaiului în Taiwan
insula Taiwan este în prezent un important producător de ceai
Deşi nu se întinde pe o suprafaţă mare, insula Taiwan este în prezent un important producător de ceai. Zona muntoasă în care se află Nant’ou este foarte cunoscută întrucât la aceste altitudini se produce un ceai de calitate superioară. Vă invităm să ne însoţiţi într-o plimbare prin aceşti frumoşi munţi înverziţi, unde se cultivă ceai.
Vizităm Cooperativa Agricolă din LuGu (Valea Cerbului), unde există şi un muzeu al ceaiului. Aflăm cu surprindere că frunzele de ceai oolong şi cele de ceai verde sunt făcute sul înainte de a fi uscate. În trecut, frunzele se puneau într-un sac care era apoi rulat cu picioarele. Bineînţeles, azi această operaţiune se face cu ajutorul unei maşini. Abia acum înţelegem de ce atunci când turnăm apă fierbinte peste o cantitate mică de ceai chinezesc acesta se desface umplând întregul ceainic. Rămânem uimiţi când aflăm că un ceai de bună calitate costă destul de mult. Ni se serveşte un delicios ceai oolong care costă cam 30 de euro jumătatea de kilogram. Unele ceaiuri chiar depăşesc 35 de euro jumătatea de kilogram, iar un ceai care a câştigat locul întâi la un concurs se poate vinde şi la 1 000 de euro jumătatea de kilogram!
Varietăţi de ceai
În general, cel mai cunoscut ceai în Occident este încă ceaiul negru. Însă consumatorii din Orient îi spun ceai roşu, după culoarea băuturii. Pentru a obţine acest ceai, se lasă frunzele să se veştejească, după care sunt făcute sul, iar apoi sunt lăsate să fermenteze complet şi, în final, sunt puse la uscat.
La bine-cunoscutul ceai oolong, frunzele sunt culese şi puse în coşuri largi, aproape plate, după care procesul de fermentaţie are loc în mod natural. Când s-a ajuns la gradul de fermentaţie dorit, frunzele sunt puse în nişte tigăi la aproximativ 120°C şi se tot amestecă. Aceasta duce la oprirea procesului de fermentaţie. Deliciosul ceai obţinut astfel se serveşte fără zahăr, lapte sau lămâie.
Ceaiul cel mai puţin fermentat este ceaiul verde. În Japonia, India şi Sri Lanka, frunzele sunt sterilizate cu ajutorul aburului, astfel că procesul de fermentaţie e minim; în schimb, chinezii folosesc în acelaşi scop aer cald uscat. Şi ceaiul verde se serveşte aşa cum iese din ceainic.
Cum beau chinezii ceaiul
Familia Tsai ne-a invitat la un ceai. Zărim o masă mare ce nu este altceva decât o bucată groasă dintr-un frumos trunchi de copac, şlefuită foarte fin. În faţa gazdei noastre, Tsai Sheng Hsien, se află o tavă cu o plită electrică şi un ibric. „Ce ciudat! Ceainicul n-are mai mult de 8 cm înălţime şi sunt pregătite două tipuri de ceşcuţe“, spunem în sinea noastră. Nu ştim care ar putea fi motivul, dar aflăm imediat. Peste ceainic şi căniţe se toarnă apă fiartă, ce se scurge prin găuri în tava de dedesubt. Apoi, în ceainic se pune cantitatea necesară de ceai, atât cât să acopere fundul vasului, după care se toarnă apă fierbinte peste frunze. Apa e scursă şi aruncată. Scopul acestei etape, ne spune gazda, este de a spăla frunzele de ceai şi de a „deschide“ aroma.
Acum gazda noastră toarnă din nou apă fierbinte în ceainic, iar după ce o lasă cam un minut, varsă tot conţinutul ceainicului într-un mic vas, asemănător unui ulcior. După aceea, din acest vas toarnă ceaiul foarte fierbinte în bolurile mai înalte, de formă cilindrică, cu diametrul de 2,5 cm, numite „boluri de aromatizare“. De aici, varsă conţinutul în celelalte ceşcuţe: pune ceşcuţele cu gura peste bolurile de aromatizare, după care le întoarce rapid. Acum ne invită să luăm bolurile de aromatizare goale şi să savurăm aroma. „Încântător!“, exclamăm noi.
Apucăm cu grijă câte o ceşcuţă de marginea de sus — ceşcuţele n-au toartă şi sunt fierbinţi — şi sorbim puţin ceai. „Într-adevăr, un deliciu!“, exclamăm din nou. Abia acum ne dăm seama că pentru chinezi e important să savureze atât aroma, cât şi gustul. Ceştile sunt destul de mici. Nici n-apucăm să le golim că sunt şi umplute la loc, iar asta de repetate ori. Gustul îşi mai pierde din tărie după a şasea sau a şaptea ceşcuţă, iar gazda noastră aruncă frunzele de ceai. „V-ar plăcea să gustaţi un alt fel de ceai?“, ne întreabă. Dar, cum se apropie ora de mers la culcare, refuzăm respectuoşi invitaţia de a mai bea ceai. Întrucât conţine cafeină, ceaiul are un efect energizant şi ne-ar putea fi cam greu să adormim după cele câteva ceşti de ceai oolong de calitate.
La o ceainărie
Cum n-am fost niciodată la o ceainărie, ne decidem să includem una în călătoria noastră prin lumea ceaiului. Unele ceainării au o grădină splendidă, în care clienţii îşi pot savura în tihnă ceaiul. Altele sunt situate într-un cadru montan natural, încântătoarele privelişti făcând şi mai plăcute momentele în care îţi savurezi ceaiului.
Am ales să urcăm cu maşina pe unul dintre munţii ce înconjoară Taipeiul şi să servim ceaiul la o frumoasă ceainărie, unde atmosfera e sută la sută chinezească. La etaj, trecem pe nişte pietre presărate prin unduitoarele canale cu apă, pline de caraşi, şi intrăm într-un mic pavilion, unde ne vom savura în linişte ceaiul. Putem alege să servim lângă ceai prăjiturele de fasole (boabe de fasole roşie sau albă frecate cu zahăr), seminţe de pepene, tofu uscat (un fel de brânză de soia), prăjiturele de orez sau fructe uscate ori fructe în oţet. Ne hotărâm să luăm seminţe de pepene, mango uscat şi prune puse în oţet cu frunze de ceai. Dulceaţa lor completează aroma ceaiului. În timp ce ni se serveşte ceaiul în ceşcuţe, dăm frâu liber imaginaţiei şi ne închipuim că ne aflăm chiar în China antică!
Foloasele consumului de ceai
Mulţi chinezi sunt de părere că un ceai consumat în timpul mesei sau după ce ai servit masa ajută la digestie. Se mai spune că din acest motiv ajută şi să nu te îngraşi. Dacă e adevărat, atunci e într-adevăr un mare folos! Recent, cercetătorii au avansat ideea că ceaiul verde poate reduce chiar şi riscul apariţiei cancerului. Alt folos când bei ceai oolong sau ceai verde este că îţi rămâne în gură un gust dulce, plăcut.
Prin urmare, cum doriţi ceaiul? Acum că aţi aflat mai multe despre ceai, s-ar putea să nu vă fie chiar aşa de uşor să răspundeţi. Ce-ar fi totuşi să gustaţi ceva diferit şi să descoperiţi cum beau chinezii ceaiul!
Sursa:Click
Cafeaua şi ceaiurile sunt cele mai populare băuturi din lume, consumate de mii de ani datorită aromelor atrăgătoare şi a beneficiilor aduse pentru o viaţă sănătoasă.
CAFEAUA
Polifenolii sunt prezenți din abundență atât în cafea, cât și în ceai și reprezintă componenta de bază a acestor băuturi alături de cafeină. O ceașcă de cafea conține 115 miligrame de cafeină, a declarat pentru REALITATEA.NET medicul nutriționist Oana Braga.
Cafeaua are următoarele efecte benefice pentru organism, efecte care au fost dovedite de numeroase studii:
- efect antioxidant și anti-canceros
- previne mutațiile genetice
- efect proctector pentru boli nenumărate: de la diabetul zaharat și până la boala Parkinson
Cei care consumă cafea în mod regulat au cu 80% un risc mai scăzut de a dezvolta boala Parkinson. Deși este neclar mecanismul, există o asociere între consumul de cafea și scăderea riscului de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2, informează medicul nutriționist Oana Braga. Cafeaua reduce riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare. Studiile făcute pe animale au demonstrat că administrarea de cafeină poate ameliora funcția cognitivă afectată în boala Alzheimer. Consumul de cafea poate preveni dezvoltarea cancerului de colon.
CEAIUL NEGRU
Principalele tipuri de ceaiuri sunt alb, verde, negru și oolong.
Ceaiul negru, care este cel mai bogat în cafeină, cel mai aromat și bogat în antioxidanți. O ceașcă de ceai negru conține 40 de miligrame de cafeină, practic jumătate din cât conține o ceașcă de cafea. Efectele benefice ale ceaiului negru sunt următoarele:
- scade riscul de proliferare sau dezvoltare al celulelor canceroase
- scade nivelul colesterolului
- optimizează tensiunea arterială
- îmbunătățește imunitatea organismului
- scade glicemia
- limitează excursiile glicemice
- favoizează scăderea ponderală
Citește și Stil de viaţă sănătos: Carne roşie versus carne albă
Boli in care este folosita cu succes Kombucha:
Intern:
•Constipatie, colita de putrefactie – se tin cure de lunga durata (minimum o luna) cu Kombucha, care reechilibreaza flora intestinala si astfel imbunatateste tranzitul intestinal si elimina microbii daunatori. Se beau minimum doua pahare pe zi, de regula pe stomacul gol. Este un remediu valabil si contra candidozelor digestive, pentru atenuarea efectelor nocive ale administrarii antibioticelor, pentru stimularea digestiei.
•Hemoroizi – in fiecare dimineata se beau doua cani (aprox. 600 ml) de Kombucha. Pe langa eliminarea constipatiei, acest remediu are efecte antiinflamatoare si tonice venoase, care vor fi de un real folos in aceasta afectiune.
•Reumatism, guta – o cura de doua luni, in care se consuma zilnic jumatate de litru – un litru din acest preparat, are efecte de dezintoxicare remarcabile. Un anumit compus produs de aceasta ciuperca (acidul glucuronic) ajuta la inactivarea si eliminarea din organism a substantelor toxice, fiind un ajutor nepretuit in tratarea acestei categorii de afectiuni.
•Prevenirea si combaterea aterosclerozei si hipertensiunii – pacientii care sufereau de aceste boli si care au fost tratati intr-un spital din Riga (Lituania) cu acest remediu au prezentat o ameliorare certa a starii lor de sanatate. Se administreaza 3 pahare de preparat pe zi, in cure cu o durata de minimum trei luni.
•Durerile de cap de origine nervoasa – consumarea a 2-3 pahare de Kombucha poate opri din fasa migrenele care apar pe fondul stresului si al suprasolicitarii nervoase.
•Gripa, guturai, boli epidemice in general – studii recente de laborator au pus in evidenta faptul ca anumite substante secretate de Kombucha au efecte de neutralizare a virusurilor si a majoritatii bacteriilor. Mai mult, acest remediu este un stimulent puternic al imunitatii pe termen lung. De regula, se fac cure de doua saptamani pentru intarirea rezistentei naturale a organismului, timp in care se consuma jumatate de litru pe zi de preparat.
•Starile de anxietate, iritabilitate – se diminueaza in timp, atunci cand se consuma regulat acest remediu. Inca nu se cunosc foarte clar substantele care genereaza acest efect, dar este cert ca bautura din Kombucha intr-adevar linisteste nervii, alunga tristetea si reda pofta de viata. Se consuma zilnic inainte de fiecare masa cate o jumatate de pahar de preparat.
•Adjuvant in tratarea calculozei renale si biliare – se bea in fiecare zi cate un litru de Kombucha, de preferinta dimineata. O cura dureaza 7 zile si se poate repeta lunar.
•Adjuvant in tratamentul cancerului – in fosta U.R.S.S. s-au facut cele mai multe studii referitoare la efectele acestei ciuperci in tratarea si mai ales in prevenirea cancerului. Inca din 1951, cand au inceput si primele experimente nucleare, care au declansat in unele zone o adevarata epidemie de cancer, Unitatea Centrala de Cercetari Oncologice si Academia din Moscova au inceput sa cerceteze cum actioneaza “ceaiul kwas” (cum este numit in aceasta tara) in boala canceroasa. S-a ajuns la concluzia ca prin efectele sale intens depurative, de stimulare imunitara (intre altele, administrarea sa stimuleaza productia de Interferon) si vitaminizante este un remediu excelent de protectie impotriva cancerului. De asemenea, poate fi folosit cu succes in tratarea cancerului de colon in faze incipiente si a leucemiei. De regula, se bea un litru din acest remediu pe zi, in locul apei de baut, in cure de lunga durata (minimum 45 de zile).
•Atenuarea efectelor intoxicatiilor lente cu metale grele, gaze toxice, deseuri radioactive – tot savantilor sovietici le apartin si studiile facute in regiunile Solikamsk si Beresniki din vestul Muntilor Urali, unde se inregistrau foarte putine cazuri de cancer si alte boli cronice, in ciuda poluarii intense din aceasta zona cu deseuri industriale cu mercur, plumb, materiale radioactive. Concluzia a fost ca bautura de Kombucha utilizata in mod traditional de populatia din aceasta zona pur si simplu ajuta la eliminarea acestor materii toxice din organism si previne imbolnavirile. Se consuma un litru de preparat pe zi, in cure de 30 de zile, cu 7 zile de pauza intre ele.
Aplicatii externe:
•Amigdalita, dureri de gat – se face gargara cu un pahar de bautura concentrata de Kombucha. In plus, se bea zilnic cate o jumatate de litru de remediu pana la insanatosire.
•Ten cu aspect incarcat – se curata in fiecare seara tenul cu un tampon de vata inmuiat in acest preparat. De asemenea, se consuma dimineata, pe stomacul gol, 1-2 pahare de Kombucha.
http://www.ceaiul-zeilor.ro/kombucha.php
Related posts:
